chilipirgioaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHILIPIRGIOÁICĂ, chilipirgioaice, s. f. (
Peior.) Femeie care umblă după chilipiruri. –
Chilipirgiu +
suf. -oaică.chilipirgioaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chilipirgioáică (-gioai-) s. f.,
g.-d. art. chilipirgioáicei; pl. chilipirgioáicechilipirgioaică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHILIPIRGIOÁICĂ, chilipirgioaice, s. f. (
Peior.) Femeie care umblă după chilipiruri. —
Chilipirgiu +
suf. -oaică.