chilioară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHILIOÁRĂ, chilioare, s. f. Diminutiv al lui
chilie; chiliuță. [
Pr.:
-li-oa-] –
Chilie +
suf. -
(i)oară.chilioară (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHILIOÁRĂ, chilioare, s. f. Diminutiv al lui
chilie.chilioară (Dicționaru limbii românești, 1939)chilioáră (
oa dift.) f., pl.
e. Chilie mică. Alveolă de fagure în care se reproduc albinele și trîntoriĭ. V.
botcă.chilioară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chilioáră (-li-oa-) s. f.,
g.-d. art. chilioárei; pl. chilioárechilioară (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)chilioară f.
1. chilie mică
2. gaură în fagul de miere.
chilioară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHILIOÁRĂ, chilioare, s. f. Diminutiv al lui
chilie; chiliuță. [
Pr.:
-li-oa-] —
Chilie +
suf. -(i)oară.