chilin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)chilín (chilínă), adj. – (Înv.) Separat, distinct, diferit.
Mag. külön (Cihac, II, 489). –
Der. deschilini, vb. (a separa, a distinge).
chilin (Dicționaru limbii românești, 1939)chilín, -ă adj. (ung.
külön, deosebit, despărțit, d. rus.
keléĭnyĭ, separat,
kélĭĭa, chilie. V.
chilie, dechilin. Bern. 1, 499).
Vechĭ. Deosebit, despărțit:
turmele chiline (Dos.).
chilin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chilín (
înv.)
adj. m.,
pl. chilíni; f. chilínă, pl. chilínechilin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!chilín (de ~) (
înv.)
loc. adv.