chilioară - explicat in DEX

chilioară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHILIOÁRĂ, chilioare, s. f. Diminutiv al lui chilie; chiliuță. [Pr.: -li-oa-] – Chilie + suf. -(i)oară.

chilioară (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CHILIOÁRĂ, chilioare, s. f. Diminutiv al lui chilie.

chilioară (Dicționaru limbii românești, 1939)
chilioáră (oa dift.) f., pl. e. Chilie mică. Alveolă de fagure în care se reproduc albinele și trîntoriĭ. V. botcă.

chilioară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chilioáră (-li-oa-) s. f., g.-d. art. chilioárei; pl. chilioáre

chilioară (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chilioară f. 1. chilie mică 2. gaură în fagul de miere.

chilioară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHILIOÁRĂ, chilioare, s. f. Diminutiv al lui chilie; chiliuță. [Pr.: -li-oa-] — Chilie + suf. -(i)oară.