chilimoață (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHILIMOÁȚĂ, chilimoațe, s. f. (
Reg.) Aluat care nu s-a copt bine. –
Cf. gălămoz.chilimoață (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chilimoáță / chilimóț (reg.) s. f. / s. n., pl.
chilimoáțechilimoață (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHILIMOÁȚĂ, chilimoațe, s. f. (
Reg.) Aluat care nu s-a copt bine.
chilimoață (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHILIMOÁȚĂ, chilimoațe, s. f. (
Reg.) Aluat care nu s-a copt bine. —
Cf. gălmoz.