chilie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHILÍE, chilii, s. f. Odăiță din cuprinsul unei mănăstiri, în care locuiește un călugăr sau o călugăriță;
p. ext. (
fam.) cameră mică de locuit; cămăruță. – Din
sl. kelija.chilie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)chilíe (chilíi), s. f. – Cămăruță. –
Mr. chilie. Ngr. ϰελλίον (Murnu 13; Meyer 221; Vasmer,
Gr., 50), în parte prin intermediul
sl. (
v. rus.,
bg.)
kelija, cf. sb. ćelija, alb. kjeli.chilie (Marele dicționar de neologisme, 2000)-CHILÍE elem. chil
2(o)-.
chilie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHILÍE, chilii, s. f. Odăiță din cuprinsul unei mănăstiri, în care locuiește un călugăr sau o călugăriță;
p. ext. cameră mică de locuit; cămăruță. – Slav (
v. sl. kelija <
gr.).
chilie (Dicționaru limbii românești, 1939)chilíe f. (ngr.
kellí, kélla și
kélli, d. lat.
cella, céllula; vsl.
keliĭa, kela. V.
celulă, chelar, singhel). Cămăruță (célulă) de călugăr la mînăstire. Alveolă. – În Serbia
chelíe, pivniță.
chilie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chilíe s. f.,
art. chilía, g.-d. art. chilíei; pl. chilíi, art. chilíilechilie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)chilie f.
1. încăpere lungă și îngustă cu o mică ferestruie în tund (mai ales într’o mânăstire):
o biserică de piatră și câteva chilii AL.;
2. încăperea morii de vânt. [Gr. mod. KELI].
chilie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHILÍE, chilii, s. f. Odăiță în interiorul unei mănăstiri, în care locuiește un călugăr sau o călugăriță;
p. ext. (
fam.) cameră mică de locuit; cămăruță. — Din
sl. kelija.