chiler - explicat in DEX

chiler (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHILÉR, chilere, s. n. (Reg.) 1. Încăpere mică la casele țărănești, folosită drept cămară. 2. Încăpere mică și joasă aflată în dosul casei țărănești, folosită ca locuință. – Din tc. kiler.

chiler (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CHILÉR, chilere, s. n. (Reg.) Încăpere mică la casele țărănești, folosită drept cămară. 2. Încăpere mică și joasă aflată în dosul casei, folosită ca locuință. – Tc. kiler.

chiler (Dicționaru limbii românești, 1939)
chilér și (vechĭ) chelér n., pl. e (turc. kiler, kĭlar, d. ngr. kelléri, kellári care vine d. lat. cellarium. V. celar). Vechĭ. Magazá, hambar. Azĭ. Munt. Cămară, odăiță de ținut diferite lucrurĭ.

chiler (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chilér (reg.) s. n., pl. chilére

chiler (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chiler n. Mold. chelar (la o casă țărăneăscă): sub chiler sunt pivnițele. [Vechiu rom. cheler, magazie de aprovizionare = turc. KILER (din gr. kellàrion)].

chiler (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHILÉR, chilere, s. n. (Reg.) 1. Încăpere mică la casele țărănești, folosită drept cămară. 2. Încăpere mică și joasă aflată în dosul casei țărănești, folosită ca locuință. Din tc. kiler.