chibița (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIBIȚÁ, chibițez, vb. I.
Intranz. A îndeplini rolul de chibiț pe lângă un jucător. – Din
chibiț.chibița (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHIBIȚÁ, chibițez, vb. I.
Intranz. A face pe chibițul; a avea un rol neînsemnat într-o afacere. – Din
chibiț.chibița (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chibițá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
chibițeázăchibița (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHIBIȚÁ, chibițez, vb. I.
Intranz. A îndeplini rolul de chibiț pe lângă un jucător. – Din
chibiț.