chetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHÉTĂ, chete, s. f. Acțiunea de a strânge prin contribuție voluntară o sumă de bani pentru un anumit scop.
V. colectă. – Din
fr. quête.chetă (Dicționar de neologisme, 1986)CHÉTĂ s.f. Adunarea unor sume de bani de la public într-un anumit scop. [< fr.
quête].
chetă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)chétă (chéte), s. f. – Colectă.
Fr. quête. –
Der. cheta, vb., din
fr. quêter.chetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHÉTĂ1 s. f. adunare a unor sume de bani de la public într-un anumit scop. (< fr.
quête)
chetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHÉTĂ2 s. f. 1. acțiune prin care un gonaci abate vânatul pentru a fi hăituit. 2. acțiune a unui câine de vânătoare care bate câmpul pentru a descoperi dâra vânatului. (< fr.
quête)
chetă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHÉTĂ, chete, s. f. Acțiunea de a aduna de la public sume de bani destinate unui anumit scop. –
Fr. quête.chetă (Dicționaru limbii românești, 1939)*chétă f., pl.
e (fr.
quête, d.
querre, quérir, a cerceta, lat.
quáerere, quaesitum, rom.
a cere. V.
anchetă). Acțiunea de a aduna banĭ umblînd c´o farfurie saŭ c´o cutie (cum fac lăutariĭ pin [!] berăriĭ ș. a.). Rezultatu acesteĭ acțiunĭ:
slabă chetă! – Se zice și
taler și
talger: a umbla cu talgeru. La biserică se umbla odată cu
discu.chetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chétă s. f.,
g.-d. art. chétei; pl. chétechetă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)chetă f. colectă, pentru sine sau pentru alții (= fr.
quête).
chetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHÉTĂ, chete, s. f. Acțiunea de a strânge prin contribuție voluntară o sumă de bani pentru un anumit scop. — Din
fr. quête.