chestiona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHESTIONÁ, chestionez, vb. I.
Tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [
Pr.:
-ti-o-] – Din
fr. questionner.chestiona (Dicționar de neologisme, 1986)CHESTIONÁ vb. I. tr. A pune întrebări, a întreba. [Pron.
-ti-o-. / < fr.
questionner].
chestiona (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHESTIONÁ vb. tr. a pune cuiva întrebări; a interoga. ◊ a examina. (< fr.
questionner)
chestiona (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHESTIONÁ, chestionez, vb. I.
Tranz. A pune cuiva întrebări pentru a-l face să spună ceea ce știe în legătură cu o anumită problemă. [
Pr.:
-ti-o-] –
Fr. questionner.chestiona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chestioná (a ~) (-ti-o-) vb.,
ind. prez. 3
chestioneázăchestiona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHESTIONÁ, chestionez, vb. I.
Tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [
Pr.:
-ti-o-] — Din
fr. questionner.chestionà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)chestionà v. a adresa sau a face chestiuni.