chermeză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHERMÉZĂ, chermeze, s. f. v. chermesă.chermeză (Dicționar de argou al limbii române, 2007)chermeză, chermeze s. f. 1. petrecere; beție.
2. scandal.
chermeză (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CHERMÉZĂ (‹
fr.)
s. f. Petrecere în aer liber, cu muzică și dans.
chermeză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!cherméză s. f.,
g.-d. art. chermézei; pl. chermézechermeză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHERMÉZĂ, chermeze, s. f. Petrecere (în aer liber), cu muzică și dans.[Scris și:
chermesă] — Din
fr. kermesse.