chenopodiacee - explicat in DEX

chenopodiacee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHENOPODIACÉE, chenopodiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante perene cu flori mici, de obicei verzui, dispuse în inflorescențe dese; (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -di-a-] – Din fr. chénopodiacées.

chenopodiacee (Dicționar de neologisme, 1986)
CHENOPODIACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate cu flori, cu stamine și pistil, fără stipele, al căror fruct este o achenă; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. chénopodiacées, cf. gr. chen – gâscă, pous – picior}.

chenopodiacee (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CHENOPODIACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate cu flori mici, verzui, în inflorescențe dese: spanacul sălbatic. (< fr. chénopodiacées)

chenopodiacee (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CHENOPODIACÉE (‹ fr.; {s} gr. khen „gîscă” + pod- „picior”) s. f. pl. Familie de plante perene, bienale sau anuale, cu flori mici, de obicei verzi, dispuse în înflorescențe dese. Unele se cultivă (ex. sfecla, spanacul), altele sînt spontane (ex. brînca, iarba-grasă).

chenopodiacee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chenopodiacée (-di-a-) s. f., art. chenopodiacéea, g.-d. art. chenopodiacéei; pl. chenopodiacée

chenopodiacee (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHENOPODIACÉE, chenopodiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante perene cu flori mici, de obicei verzui, dispuse în inflorescențe dese; (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -di-a-] — Din fr. chénopodiacée.