chemosinteză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHEMOSINTÉZĂ, chemosinteze, s. f. Fenomen prin care organismele vii folosesc, în sintezele organice, energia chimică rezultată prin oxidarea unor substanțe minerale; chimiosinteză. – Din
germ. Chemosynthese.chemosinteză (Dicționar de neologisme, 1986)CHEMOSINTÉZĂ s.f. Sintetizare a substanțelor organice cu ajutorul energiei chimice provenite din oxidarea substanțelor minerale; chimiosinteză. [< germ.
Chemosynthese].
chemosinteză (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHEMOSINTÉZĂ s. f. sinteză a substanțelor organice de către bacteriile autotrofe cu ajutorul energiei chimice, prin oxidarea substanțelor minerale; chimiosinteză. (< germ.
Chemosynthese)
chemosinteză (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CHEMOSINTÉZĂ (‹
germ.)
s. f. (
BOT.) Proces de sinteză a substanțelor organice din substanțe anorganice, realizat de bacteriile autotrofe (lipsite de clorofilă) cu ajutorul energiei chimice rezultate din oxidarea substanțelor minerale.
chemosinteză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHEMOSINTÉZĂ, chemosinteze, s. f. Fenomen prin care organismele vii folosesc, în sintezele organice, energia chimică rezultată prin oxidarea unor substanțe minerale; chimiosinteză. — Din
germ. Chemosynthese.