chemoreceptor (Dicționar de neologisme, 1986)CHEMORECEPTÓR s.m. 1. Parte terminală a unui organ care, în contact cu moleculele unei substanțe din mediul extern, o recepționează și diferențiază în funcție de structura chimică.
2. Terminație nervoasă care înregistrează modificările chimice din mediul intern. [Var.
chemoceptor s.m. / < fr.
chemo-récepteur].
chemoreceptor (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHEMORECEPTÓR s. m. terminație nervoasă sau organ de simț care înregistrează modificările chimice ale mediului extern sau intern. (< germ.
Chemorezeptor)
chemoreceptor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chemoreceptór s. m.,
pl. chemoreceptóri