chemitipie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHEMITIPÍE, chemitipii, s. f. (
Poligr.) Chemigrafie. – Din
fr. chémitypie.chemitipie (Dicționar de neologisme, 1986)CHEMITIPÍE s.f. Chemigrafie. [Gen.
-iei. / < fr.
chémitypie].
chemitipie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHEMITIPÍE s. f. chemigrafie. (< fr.
chémitypie)
chemitipie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chemitipíe s. f.,
art. chemitipía, g.-d. chemitipíi, art. chemitipíeichemitipie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHEMITIPÍE s. f. (Poligr.) Chemigrafie. — Din
fr. chémitypie.