chehailâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHEHAILẤC s. n. (
Înv.) Funcția, rangul de chehaia. [
Var.:
cehaialấc1 s. n.] – Din
tc. kehaylik.chehailâc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHEHAILẤC s. n. (
Înv.) Funcția, rangul de chehaia. –
Tc. kehaylik.chehailâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chehailấc (-hai-)/chehaialấc (
înv.)
s. n.chehailâc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHEHAILẤC s. n. (
Înv.) Funcția, rangul de chehaia. [
Var.:
cehaialấc1 s. n.] — Din
tc. kehaylik.