chehaia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHEHAIÁ, chehaiele, s. f. 1. (
Reg.) Șef al pădurarilor.
2. (
Înv.) Slujbaș vamal; șef de poștă.
3. (
Înv.) Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora.
4. (
Înv.) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta otomană. [
Var.:
cheháie, chiháie s. f.] – Din
tc. kehaya.chehaia (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cheháia (-ắi), s. m. –
1. Majordom al marelui vizir sau al unui demnitar turc. –
2. Agent al domnitorilor români la Constantinopol (mai curent,
capuchehaia). –
3. În vechea organizare militară, locțiitor, ajutor de căpitan. –
4. Pădurar. –
5. În satele turcești, magistrat municipal, primar. –
Var. chihaia, chihaie. Mr. chihăe, megl. chiaia. Tc. kahya, kehaya „majordom” (Șeineanu, II, 35; Lokotsch 1123);
cf. ngr. ϰεχαγιᾶς,
bg. kechaja.chehaia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chehaiá / cheháie (reg., înv.) s. f., art.
chehaiáua / cheháia, g.-d. art.
chehaiálei / cheháiei; pl.
chehaiále / chehắi, art.
chehaiálele / chehắilechehaia (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHEHAIÁ, chehaiele, s. f. (
Înv.)
1. Slujbaș vamal; șef de poștă.
2. Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora.
3. Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta otomană. –
Tc. kehaya.chehaià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)chehaià (
chihaià) m. intendentul vizirului, al unui pașă și în special agentul, de afaceri al Domnilor, numit
capu-chehaia: dacă se ducea colo la Pașa, Chihaia îl poftia, ciubucul să-și bea și cafea îi da Bimbașii Sava POP. [Turc. KEHAYÁ, lit. stăpânul casei].
chehaia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHEHAIÁ, chehaiele, s. f. 1. (
Înv. și
reg.) Șef al pădurarilor.
2. (
Înv.) Slujbaș vamal; șef de poștă.
3. (
Înv.) Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora.
4. (
Înv.) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană. [
Var.:
cheháie, chiháie s. f.] — Din
tc. kehaya.