charismă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHARÍSMĂ s. f. v.
carismă.
charismă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)charísmă [
ch pron. c]
s. f.,
g.-d. art. charísmeicharismă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHARÍSMĂ, charisme, s. f. 1. Influență asupra mulțimii datorată prestigiului, farmecului personal etc.
2. Ansamblu de date spirituale deosebite, coborâte prin Duhul Sfânt asupra comunităților sau indivizilor. [
Pr.:
ca-] – Din
fr. charisme.