cerărit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CERĂRÍT s. n. (
Înv.; rar) Impozit pe producția de ceară. –
Ceară +
suf. -ărit.cerărit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CERĂRÍT s. n. (
Înv.) Impozit pe producția de ceară. – Din
ceară +
suf. -ărit.cerărit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cerărít s. n.cerărit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CERĂRÍT s. n. Impozit pe producția de ceară. —
Ceară +
suf. -ărit.