cepeleag - explicat in DEX

cepeleag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CEPELEÁG, -Ă, cepelegi, -ge, adj. (Reg.) Peltic. – Din ucr., rus. šepeljavyj

cepeleag (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CEPELEÁG, -Ă, cepelegi, -e, adj. (Reg.) Peltic. – Ucr., rus šepeljavyj.

cepeleag (Dicționaru limbii românești, 1939)
cepeleág și (Cant.) șepeleáv, -ă adj., pl. -egĭ, -ege și -evĭ, -eve (pol. szepielak, rut. šepelĕáviĭ, rus. šepetlívyĭ, d. šepelĕátĭ, šepetátĭ, a vorbi cepeleag. V. șipot, șoptesc). Est. Peltic. Adv. Ca pelticiĭ: a vorbi cepeleag.

cepeleag (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cepeleág (reg.) adj. m., pl. cepelégi; f. cepeleágă, pl. cepelége

cepeleag (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cepeleag a. Mold. peltic: cepeleag și alintat AL. [Vechiu rom. șepeleav (Cantemir) = rus. ȘEPELĬAVIĬ].

cepeleag (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CEPELEÁG, -Ă, cepelegi, -ge, adj. (Reg.) Peltic. — Din ucr., rus. šepeljavyj.