cenzura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CENZURÁ, cenzurez, vb. I.
Tranz. A aplica cenzura. ♦
Fig. A exercita un control asupra moravurilor. – Din
fr. censurer.cenzura (Dicționar de neologisme, 1986)CENZURÁ vb. I. tr. 1. A aplica măsuri de cenzură; (
p. ext.) a opri, a interzice (o publicație).
2. (
Fig.) A controla, a supraveghea (moravurile). [< fr.
censurer, it.
censurare].
cenzura (Marele dicționar de neologisme, 2000)CENZURÁ vb. tr. 1. a aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a interzice (o publicație). 2. (fig.) a supraveghea (moravurile). 3. a adopta o moțiune de cenzură. 4. a pronunța o sancțiune împotriva cuiva; a blama, a dezaproba; a condamna. (< fr.
censurer)
cenzura (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CENZURÁ, cenzurez, vb. I.
Tranz. A aplica cenzura;
p. ext. a suprima sau a interzice o publicație. ♦
Fig. A exercita un control asupra moravurilor. –
Fr. censurer.cenzura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cenzurá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
cenzureázăcenzura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CENZURÁ, cenzurez, vb. I.
Tranz. A aplica cenzura. ♦
Fig. A exercita un control asupra moravurilor. — Din
fr. censurer.