cenaclist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CENACLÍST, -Ă, cenacliști, -ste, s. m. și
f. Membru al unui cenaclu. –
Cenaclu +
suf. -ist.cenaclist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CENACLÍST, -Ă, cenacliști, -ste, s. m. și
f. (Rar) Membru al unui cenaclu. —
Cenaclu +
suf. -ist.