celuloză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CELULÓZĂ s. f. Substanță organică din care sunt alcătuiți pereții celulari ai plantelor și care are o largă întrebuințare în industria hârtiei, a lacurilor, a fibrelor artificiale, a maselor plastice etc. – Din
fr. cellulose.celuloză (Dicționar de neologisme, 1986)CELULÓZĂ s.f. Substanță organică din care sunt alcătuiți pereții celulelor plantelor, cu o largă întrebuințare în industrie. [< fr.
cellulose].
celuloză (Marele dicționar de neologisme, 2000)CELULÓZĂ s. f. substanță organică din pereții celulelor plantelor, în industria hârtiei, a lacurilor, explozivilor etc.; lignoză. (< fr.
cellulose)
celuloză (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CELULOZĂ (‹
fr. {i})
s. f. Polizaharid (C
6H
10O
5)
n format din resturi de glucoză, component principal al pereților celulari ai plantelor; nu este digerată de sucurile digestive la om, ci numai la rumegătoare. Substanța pură se prezintă ca o masă albă, lucioasă, mătăsoasă, cu aspect amorf; se obține din lemn, stuf, paie de cereale etc. prin diferite tratamente chimice. Materie primă pentru
ind. hîrtiei, a lacurilor, a fibrelor artificiale, a maselor plastice, a explozivilor etc.
celuloză (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CELULÓZĂ s. f. Substanță organică din care sunt alcătuiți pereții celulari ai plantelor și care are o largă întrebuințare în industrie. –
Fr. cellulose.celuloză (Dicționaru limbii românești, 1939)*celulóză f., pl.
e (d.
célulă).
Chim. Substanța care formează scheletu vegetalelor, precum și al animalelor numite
tunicierĭ (și în acest caz se numește
tunicină). Celuloza e destul de curată în măduva de soc și în bumbac. Muĭată în acid sulfuric și spălată îndată în apă, dă
idroceluloza [!], numită și
pergament vegetal.celuloză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)celulóză s. f.,
g.-d. art. celulózei; pl. celulózeceluloză (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)celuloză f. materie ce constitue substanța solidă a vegetalelor, ca fibrele de cânepă, etc.
celuloză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CELULÓZĂ, celuloze, s. f. Substanță organică din care sunt alcătuiți pereții celulari ai plantelor și care are o largă întrebuințare în industria hârtiei, a lacurilor, a fibrelor artificiale, a maselor plastice etc. — Din
fr. cellulose.