celuloză - explicat in DEX

celuloză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CELULÓZĂ s. f. Substanță organică din care sunt alcătuiți pereții celulari ai plantelor și care are o largă întrebuințare în industria hârtiei, a lacurilor, a fibrelor artificiale, a maselor plastice etc. – Din fr. cellulose.

celuloză (Dicționar de neologisme, 1986)
CELULÓZĂ s.f. Substanță organică din care sunt alcătuiți pereții celulelor plantelor, cu o largă întrebuințare în industrie. [< fr. cellulose].

celuloză (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CELULÓZĂ s. f. substanță organică din pereții celulelor plantelor, în industria hârtiei, a lacurilor, explozivilor etc.; lignoză. (< fr. cellulose)

celuloză (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CELULOZĂ (‹ fr. {i}) s. f. Polizaharid (C₆H₁₀O₅)_n format din resturi de glucoză, component principal al pereților celulari ai plantelor; nu este digerată de sucurile digestive la om, ci numai la rumegătoare. Substanța pură se prezintă ca o masă albă, lucioasă, mătăsoasă, cu aspect amorf; se obține din lemn, stuf, paie de cereale etc. prin diferite tratamente chimice. Materie primă pentru ind. hîrtiei, a lacurilor, a fibrelor artificiale, a maselor plastice, a explozivilor etc.

celuloză (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CELULÓZĂ s. f. Substanță organică din care sunt alcătuiți pereții celulari ai plantelor și care are o largă întrebuințare în industrie. – Fr. cellulose.

celuloză (Dicționaru limbii românești, 1939)
*celulóză f., pl. e (d. célulă). Chim. Substanța care formează scheletu vegetalelor, precum și al animalelor numite tunicierĭ (și în acest caz se numește tunicină). Celuloza e destul de curată în măduva de soc și în bumbac. Muĭată în acid sulfuric și spălată îndată în apă, dă idroceluloza [!], numită și pergament vegetal.

celuloză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
celulóză s. f., g.-d. art. celulózei; pl. celulóze

celuloză (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
celuloză f. materie ce constitue substanța solidă a vegetalelor, ca fibrele de cânepă, etc.

celuloză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CELULÓZĂ, celuloze, s. f. Substanță organică din care sunt alcătuiți pereții celulari ai plantelor și care are o largă întrebuințare în industria hârtiei, a lacurilor, a fibrelor artificiale, a maselor plastice etc. — Din fr. cellulose.