cefalocordat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEFALOCORDÁT, cefalocordate, s. n. (La
pl.) încrengătură de animale marine cu scheletul corpului format din coarda dorsală; (și la
sg.) animal din această încrengătură. – Din
fr. céphalocordates.cefalocordat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CEFALOCORDÁT, cefalocordate, s. n. (La
pl.) Încrengătură de animale marine cu scheletul corpului format din coarda dorsală; (și la
sg.) animal din această încrengătură. — Din
fr. céphalocordate.