ceadiriŭ - explicat in DEX

ceadiriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CEADIRÍU, -ÍE, ceadirii, adj. (Înv.) Verde ca paiul grâului necopt. – Din tc. çadırı.

ceadiriu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CEADIRÍU, -ÍE, ceadirii, adj. (Înv.) Verde ca paiul grâului. – Tc. çadır [yeșili].

ceadiriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ceadiríu (înv.) adj. m., f. ceadiríe; pl. m. și f. ceadiríi

ceadiriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CEADIRÍU, -ÍE, ceadirii, adj. (Înv.) Verde ca paiul grâului necopt. — Din tc. çadırı.

ceadiriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
ceadiríŭ și ceadîríŭ, -íe adj. (turc. čadyri, de cort, verde ca oare-care pînză de cort, d. čadyr, cort. V. șatră). Verde deschis ca merele: testemel ceadiriŭ (Car. VR. 1909, 11, 224). – Și cederiŭ.