ceadiriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEADIRÍU, -ÍE, ceadirii, adj. (
Înv.) Verde ca paiul grâului necopt. – Din
tc. çadırı.ceadiriu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CEADIRÍU, -ÍE, ceadirii, adj. (
Înv.) Verde ca paiul grâului. –
Tc. çadır [yeșili].
ceadiriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ceadiríu (
înv.)
adj. m.,
f. ceadiríe; pl. m. și
f. ceadiríiceadiriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CEADIRÍU, -ÍE, ceadirii, adj. (
Înv.) Verde ca paiul grâului necopt. — Din
tc. çadırı.ceadiriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)ceadiríŭ și
ceadîríŭ, -íe adj. (turc.
čadyri, de cort, verde ca oare-care pînză de cort, d.
čadyr, cort. V.
șatră). Verde deschis ca merele:
testemel ceadiriŭ (Car. VR. 1909, 11, 224). – Și
cederiŭ.