cazarmă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAZÁRMĂ, cazărmi, s. f. 1. Ansamblu de clădiri, construcții și instalații afectat militarilor.
2. (În sintagma)
Cazarma echipajului = compartiment situat sub puntea unei nave de luptă, destinat odihnei echipajului. – Din
rus. kazarma.cazarmă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cazármă (cazắrmi), s. f. – Ansamblu de clădiri afectate militarilor.
Germ. Kaserne, prin intermediul
rus. kazarma (Cihac, II, 46; Sanzewitsch 200);
cf. ngr. ϰαζάρμα. –
Der. cazarmagiu, s. m. (veteran, soldat care are mai multe luni de cazarmă și își cunoaște bine obligațiile);
cazarmamemt, s. n. (cazarmă);
(în)cazarma, vb. (a instala în cazarmă).
cazarmă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAZÁRMĂ, cazărmi, s. f. Ansamblu de clădiri construite special pentru instalarea unităților militare. – Rus
kazarma.cazarmă (Dicționaru limbii românești, 1939)cazármă f., pl.
e saŭ
căzărmĭ și
cazărmĭ (rus.
kazárma, germ.
kaserne, fr.
caserne, it.
caserma, d. pv.
cazerna, căsuță de pază p. patru oamenĭ, care vine d. lat.
quaternus, quadernus, de patru, d.
quadrum, pătrat. V.
caĭet). Casă mare pentru soldațĭ. Soldațiĭ cîțĭ locuĭesc într´însa:
a plecat toată cazarma. – Mold. pop. și
o cazarme, pl.
căzărmĭ.cazarmă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cazármă s. f.,
g.-d. art. cazắrmii; pl. cazắrmicazarmă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cazarmă f.
1. clădire pentru locuința trupelor;
2. soldați câți locuesc într’o cazarmă. [Rus KAZARMA. (din nemț.
kaserne)].
cazarmă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAZÁRMĂ, cazărmi, s. f. 1. Ansamblu de clădiri, construcții și instalații afectat militarilor.
2. (În sintagma)
Cazarma echipajului = compartiment situat sub puntea unei nave de luptă, destinat odihnei echipajului. — Din
rus. kazarma.