cazanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAZÁNIE, cazanii, s. f. Predică prin care se explică un pasaj oarecare din evanghelie. ♦ Carte religioasă care cuprinde predici sau povestiri în care se comentează texte evanghelice. – Din
sl. kazanije.cazanie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cazánie (cazánii), s. f. –
1. Predică, îndemn. –
2. (
Fam.) Discurs lung și plicticos, poliloghie, vorbărie. –
3. Dojană, mustrare. –
Sl. kazanije „mustrare”, de la
kaznĭ „pedeapsă” (Miklosich,
Slaw. Elem., 24;
Lexicon, 279; Cihac, II, 46).
Cf. caznă.cazanie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAZÁNIE, cazanii, s. f. Predică. ♦ Carte cuprinzând predici sau povestiri cu caracter mistic. – Slav (
v. sl.
kazanije).
cazanie (Dicționaru limbii românești, 1939)cazánie f. (vsl.
kažaniĭe, mustrare, învățătură. V.
caznă). Predică, omilie. Discurs despre vĭața unuĭ sfînt. Carte care cuprinde asemenea predicĭ (numită și
evanghelie învățătoare) și care cuprinde și fragmente din Nou Testament.
cazanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cazánie (-ni-e) s. f.,
art. cazánia (-ni-a), g.-d. art. cazániei; pl. cazánii, art. cazániile (-ni-i-)cazanie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cazanie f.
1. predică, cuvântare bisericească;
2. carte numită și
Evanghelie învățătoare, coprinde fragmente din Noul Testament, cari se citesc Dumineca și ser-bătorile, însoțite de cuvântări explicative și moralizatoare;
3. fig. povestire lungă și plictisitoare. [Slav. KAZANIĬE, învățătură].
cazanie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAZÁNIE, cazanii, s. f. Predică prin care se explică un pasaj oarecare din Evanghelie. ♦ Carte religioasă care cuprinde predici sau povestiri în care se comentează texte evanghelice. — Din
sl. kazanije.