cazangiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAZANGÍU, cazangii, s. m. 1. Meseriaș care construiește sau repară cazane (
1, 2), care muncește într-o cazangerie (
1).
2. Muncitor care supraveghează și alimentează cazanele generatoare de forță motrice. – Din
tc. kazanci.cazangiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAZANGÍU, cazangii, s. m. 1. Meseriaș care construiește sau repară cazane
(2). 2. Muncitor care supraveghează și alimentează cazanele generatoare de forță motrice. –
Tc. kazanči.cazangiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cazangíu s. m.,
art. cazangíul; pl. cazangíi, art. cazangíii (-gi-ii)cazangiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cazangiu m.
1. cel ce face cazane;
2. cel ce topește carnea la zalhana. [Turc. KAZANDJI].
cazangiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAZANGÍU, cazangii, s. m. 1. Meseriaș care construiește sau repară cazane (1, 2), care muncește într-o cazangerie (1).
2. Muncitor care supraveghează și alimentează cazanele generatoare de forță motrice. — Din
tc. kazanci.cazangiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)cazangíŭ m. (turc.
kazanğy). Care face saŭ vinde cazane. Care stă la cazan lucrînd în vre-o industrie, topind grăsime ș. a.