cavitație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAVITÁȚIE, cavitații, s. f. Fenomen de producere, într-un curent de lichid, a unui vid parțial unde se formează bule de vapori sau de gaze care, aglomerându-se, determină vibrații și coroziune mecanică, prezentând pericol de distrugere pentru pereții conductei prin care circulă lichidul, pentru paletele turbinelor etc. – Din
fr. cavitation.cavitație (Dicționar de neologisme, 1986)CAVITÁȚIE s.f. Fenomen constând în producerea într-un curent de lichid a unui vid parțial, în care se formează bule de vapori care provoacă izbituri în pereții conductei prin care circulă lichidul. [Gen.
-iei, var.
cavitațiune s.f. / cf. fr.
cavitation].
cavitație (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAVITAȚIE s. f. fenomen constând în producerea într-un curent de lichid a unui vid parțial, datorită schimbării stării de agregare, care provoacă izbituri în pereții conductei prin care circulă lichidul. (< fr.
cavitation)
cavitație (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAVITÁȚIE, cavitații, s. f. Fenomenul de producere, într-un curent de lichid, a unui vid parțial, în care se formează bule de vapori care provoacă izbituri în pereții conductei prin care circulă lichidul. –
Fr. cavitation.cavitație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cavitáție (-ți-e) s. f.,
art. cavitáția (-ți-a), g.-d. art. cavitáției; pl. cavitáții, art. cavitáțiile (-ți-i-)cavitație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAVITÁȚIE, cavitații, s. f. Fenomen de producere, într-un curent de lichid, a unui vid parțial unde se formează bule de vapori sau de gaze care, aglomerându-se, determină vibrații și coroziune mecanică, prezentând pericol de distrugere pentru pereții conductei prin care circulă lichidul, pentru paletele turbinelor etc. — Din
fr. cavitation.