cavilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAVÍLĂ, cavile, s. f. 1. Piesă din lemn de esență tare sau din oțel, în formă de ac, folosită la matisarea parâmelor.
2. Mâner așezat la extremitatea spițelor timonei. – Din
it. caviglia.cavilă (Dicționar de neologisme, 1986)CAVÍLĂ s.f. Piesă întrebuințată la legarea de catarg a parâmelor care manevrează velele. ♦ Fiecare dintre mânerele fixate pe cercul cârmei ca o prelungire a spițelor. [Var.
cavelă s.f. / < it.
caviglia].
cavilă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAVÍLĂ s. f. 1. piesă la legarea de catarg a parâmelor care manevrează velele. 2. fiecare dintre mânerele fixate pe cercul cârmei, ca o prelungire a spițelor. (< it.
caviglia)
cavilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cavílă s. f.,
g.-d. art. cavílei; pl. cavílecavilă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAVÍLĂ, cavile, s. f. 1. Piesă din lemn de esență tare sau din oțel, în formă de ac, folosită la matisarea parâmelor.
2. Mâner așezat la extremitatea spițelor timonei. – Din
it. caviglia.