caviar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAVIÁR, s. n. Icre negre preparate prin sărare. [
Pr.:
-vi-ar] – Din
fr. caviar.caviar (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)CAVIÁR s.n.
1. Icre negre de sturioni, conservate sărate, comercializate în trei categorii de calitate:
beluga caviar = icre de morun, cu boabele cele mai mari, de culoare cenușie-neagră;
caviar ossetra = icre cu boabe mai mici, maronii, foarte delicate;
caviar sevruga = icre cu boabe foarte mici, de culoare gri-pal.
2. Caviar german sau danez = icre obișnuite, mari, rotunde, prelevate de la lump
(Cyclopterus lumpus), pește-lanternă din mările nordice, colorate artificial în negru sau roșu, presate și sărate, folosite ca surogat de caviar sau icre de Manciuria, fiind mult mai ieftine.
3. Caviar alb sau bottarga = icre de chefal sau de ton, prelevate în membrană, sărate, uscate și presate, foarte apreciate în țările mediteraneene.
caviar (Dicționar de neologisme, 1986)CAVIÁR s.n. Icre negre preparate după diferite procedee. [Pron.
-vi-ar. / cf. fr.
caviar, germ.
Kaviar].
caviar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)caviár s. m. – Icre negre. –
Mr. hăvviar. Fr. caviar, din
it. caviale. It. a trecut și în
tc. kavyar, de unde
mr. (Ronzevalle 82),
cf. bg. haiver, ngr. ϰαβιάρι.
caviar (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAVÍÁR s. n. icre negre preparate după diferite procedee. (< fr.
caviar)
caviar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAVIÁR, s. n. (Franțuzism) Icre negre. [
Pr.:
-vi-ar] –
Fr. caviar.caviar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)caviár (-vi-ar) s. n.caviar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)caviar n. icre sărate mai cu seamă de morun și de nisetru.
caviar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAVIÁR s. n. Icre negre preparate prin sărare. [
Pr.:
-vi-ar] — Din
fr. caviar.