cavatină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAVATÍNĂ, cavatine, s. f. Piesă vocală lirică de mici proporții dintr-o operă; arie lirică de mici proporții. – Din
it. cavatina.cavatină (Dicționar de neologisme, 1986)CAVATÍNĂ s.f. Arie lirică melodioasă simplă, de mici proporții, care se cântă solo într-o operă. ♦ Titlu dat unor piese instrumentale cu caracter cantabil. [< it.
cavatina, cf. fr.
cavatine].
cavatină (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAVATÍNĂ s. f. 1. arie de operă cu caracter liric, de proporții reduse. 2. mică piesă instrumentală cu caracter liric. (< it.
cavatina, fr.
cavatine)
cavatină (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAVATÍNĂ, cavatine, s. f. Arie lirică de mici proporții dintr-o operă. –
It. cavatina.cavatină (Dicționaru limbii românești, 1939)*cavatínă f., pl.
e (it.
cavatina).
Muz. Un fel de melodie scurtă, cîntată de o singură persoană într´o operă.
cavatină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cavatínă s. f.,
g.-d. art. cavatínei; pl. cavatínecavatină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cavatină f.
Muz. arie expresivă de operă, încredințată unui singur interpret.
cavatină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAVATÍNĂ, cavatine, s. f. Piesă vocală lirică de mici proporții dintr-o operă; arie lirică de mici proporții. — Din
it. cavatina.