catifeà - explicat in DEX

catifea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CATIFEÁ, catifele, s. f. Țesătură de mătase, de lână, de bumbac etc. care prezintă pe față fire dese cu lungimea mai mică de un milimetru, perpendiculare pe suprafața țesăturii. – Din tc. kadife, ngr. katifés.

catifea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
catifeá (catiféle), s. f. – 1. Țesătură care prezintă pe față fire dese mai mici de un milimetru. – 2. Panseluță (Viola tricolor). – 3. Varietate de vin roșu. – Mr. catife, megl. cadife. Tc. katifa sau kadife (Roesler 569; Șeineanu, II, 94; Lokotsch 1125; Ronzevalle 134); cf. ngr. ϰατιφές, sb. katifa, kadiva, bg. kadife. Cf. cataif. Der. catifelat, adj. (moale); catifeluță, s. f. (panglică de catifea; plantă, Tagetes patula).

catifea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CATIFEÁ, catifele, s. f. Țesătură de mătase, de lână sau de bumbac, cu dosul neted și cu fața păroasă, ca o blană. – Tc. katifa.

catifea (Dicționaru limbii românești, 1939)
catifeá f., pl. ele (turc. [d. ar.] katife, pop. kadife; ngr. katifés; sp. alcatifa. V. cataif). Un fel de stofă, de ordinar de mătase, cu firele drept în sus, dese și foarte moĭ și netede. V. plisă.

catifea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
catifeá s. f., art. catifeáua, g.-d. art. catifélei; (sorturi) pl. catiféle, art. catifélele

catifea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CATIFEÁ, (2) catifele, s. f. 1. Țesătură de mătase, de lână, de bumbac etc. care prezintă pe față fire dese cu lungimea mai mică de un milimetru, perpendiculare pe suprafața țesăturii. 2. Sortiment de catifea (1). — Din tc. kadife, ngr. katifés.

catifeà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
catifeà f. stofă de mătase sau de bumbac cu părul scurt și des. [Turc. KATIFE].