catharsis (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÁTHARSIS s. n. 1. (
Lit.) Purificare a spiritului cu ajutorul artei prin participare intensă la fenomenul artistic.
2. (În psihanaliză) Efect terapeutic obținut prin descărcarea unei trăiri refulate. [Scris și:
catarsis. –
Pr.:
-tar-] – Din
fr. catharsis.catharsis (Dicționar de neologisme, 1986)CATHÁRSIS s.n. (
Lit.) Termen folosit de Aristotel pentru a defini efectul „purificator” al artei, rolul acesteia de a-l elibera pe om de pasiunile josnice. [Scris și
catarsis, katharsis. / cf. fr.
catharsis, gr.
katharsis – purificare].
catharsis (Marele dicționar de neologisme, 2000)CATHÁRSIS s. n. 1. concept estetic, la Aristotel, pentru a defini efectul „purificator” al artei, în special al tragediei, rolul acesteia de a-l elibera pe om de pasiuni (josnice), prin trăirea unui sentiment de maximă tensiune. 2. (psihan.) efect terapeutic prin descărcarea unei trăiri refulate. (< fr.
catharsis, gr.
katharsis)
catharsis (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!cathársis (
gr.) [
th pron. t]
(ca-thar-) s. n.catharsis (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÁTHARSIS s. n. 1. Purificare a spiritului cu ajutorul artei prin participare intensă la fenomenul artistic.
2. (În psihanaliză) Efect terapeutic obținut prin descărcarea unei trăiri refulate. [ Scris și:
catarsis. —
Pr.:
-tar-] — Din
fr. catharsis.