cataramă - explicat in DEX

cataramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CATARÁMĂ, catarame, s. f. Piesă din metal, os, material plastic etc., cu care se încheie o cingătoare, o curea etc. sau care este folosită ca obiect decorativ la confecții. ◊ Loc. adj. și adv. (Fam.) La cataramă = zdravăn, strașnic. ◊ Expr. Prieteni la cataramă = prieteni foarte buni. – Et. nec.

cataramă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
catarámă (cataráme), s. f. – Piesă din metal cu care se încheie o cingătoare. – Var. cătăramă. Origine incertă. După Lacea, Dacor., III, 741 din germ. DAR și Gáldi, Dict., 191), din germ. Kettenriemen, prin intermediul pronunțării săs. (*kattenramen, care nu este documentată). Der. este posibilă, însă marea răspîndire a cuvîntului rom. nu se potrivește cu ideea unui împrumut săs. Bogrea, Dacor., IV, 798 (cf. Lokotsch 1089) preferă să se refere la tc. kantarma. – Der. (în)cătărăma, vb. (a prinde în cataramă); descătărăma, vb. (a desface, a descheia).

cataramă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CATARÁMĂ, catarame, s. f. Inel sau pătrat din metal, os etc., cu care se strânge sau se încheie o cingătoare. ◊ Loc. adj. și loc. adv. (Fam.) La cataramă = zdravăn, strașnic. ◊ Expr. Prieten la cataramă = prieten intim. – Sas (neatestat) kattenramen (germ. kattenriemen „curea cu lanț”).

cataramă (Dicționaru limbii românești, 1939)
catarámă f., pl. e și cătărămĭ (turc. kantarma și kantyrmu, frîŭ. Cp. cu mahramă, pastramă, pataramă, cacealma și șandrama). O verigă rectangulară de care e fixat un cuĭ și care se coase la capătu uneĭ curele perforate care se trece pin [!] această verigă și servește la încins ceva. La cataramă, la toartă, cu intensitate: beție, prietenie la cataramă.

cataramă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
catarámă s. f., g.-d. art. catarámei; pl. cataráme

cataramă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cataramă f. 1. încheietoare de metal; 2. cataramă cu curea de încins; fig. la cataramă, intim: prietini la cataramă. [Origină necunoscută].

cataramă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CATARÁMĂ, catarame, s. f. Piesă din metal, os, material plastic etc., cu care se încheie o cingătoare, o curea etc. sau care este folosită ca obiect decorativ la confecții. ◊ Loc. adj. și adv. (Fam.) La cataramă = zdravăn, strașnic. ◊ Expr. Prieteni la cataramă = prieteni foarte buni. — Et. nec.