cataramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CATARÁMĂ, catarame, s. f. Piesă din metal, os, material plastic etc., cu care se încheie o cingătoare, o curea etc. sau care este folosită ca obiect decorativ la confecții. ◊
Loc. adj. și adv. (
Fam.)
La cataramă = zdravăn, strașnic. ◊
Expr. Prieteni la cataramă = prieteni foarte buni. –
Et. nec.cataramă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)catarámă (cataráme), s. f. – Piesă din metal cu care se încheie o cingătoare. –
Var. cătăramă. Origine incertă. După Lacea,
Dacor., III, 741 din
germ. DAR și Gáldi,
Dict., 191), din
germ. Kettenriemen, prin intermediul pronunțării
săs. (*
kattenramen, care nu este documentată).
Der. este posibilă, însă marea răspîndire a cuvîntului
rom. nu se potrivește cu ideea unui împrumut
săs. Bogrea,
Dacor., IV, 798 (
cf. Lokotsch 1089) preferă să se refere la
tc. kantarma. –
Der. (în)cătărăma, vb. (a prinde în cataramă);
descătărăma, vb. (a desface, a descheia).
cataramă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CATARÁMĂ, catarame, s. f. Inel sau pătrat din metal, os etc., cu care se strânge sau se încheie o cingătoare. ◊
Loc. adj. și
loc. adv. (
Fam.)
La cataramă = zdravăn, strașnic. ◊
Expr. Prieten la cataramă = prieten intim. – Sas (neatestat)
kattenramen (
germ. kattenriemen „curea cu lanț”).
cataramă (Dicționaru limbii românești, 1939)catarámă f., pl.
e și
cătărămĭ (turc.
kantarma și
kantyrmu, frîŭ. Cp. cu
mahramă, pastramă, pataramă, cacealma și
șandrama). O verigă rectangulară de care e fixat un cuĭ și care se coase la capătu uneĭ curele perforate care se trece pin [!] această verigă și servește la încins ceva.
La cataramă, la toartă, cu intensitate:
beție, prietenie la cataramă.cataramă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)catarámă s. f.,
g.-d. art. catarámei; pl. catarámecataramă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cataramă f.
1. încheietoare de metal;
2. cataramă cu curea de încins;
fig. la cataramă, intim:
prietini la cataramă. [Origină necunoscută].
cataramă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CATARÁMĂ, catarame, s. f. Piesă din metal, os, material plastic etc., cu care se încheie o cingătoare, o curea etc. sau care este folosită ca obiect decorativ la confecții. ◊
Loc. adj. și adv. (
Fam.)
La cataramă = zdravăn, strașnic. ◊
Expr. Prieteni la cataramă = prieteni foarte buni. —
Et. nec.