catar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CATÁR, cataruri, s. n. Inflamație acută sau cronică a mucoasei unui organ, adesea însoțită de secreție abundentă. – Din
fr. catarrhe, lat. catarrhus.catar (Dicționar de neologisme, 1986)CATÁR s.n. Inflamație a mucoasei unui organ (în special a mucoasei nazale), însoțită de secreție. [Pl.
-ruri, -re. / < fr.
catarrhe, cf. gr.
katarrhos – scurgere].
catar (Marele dicționar de neologisme, 2000)CATÁR s. n. inflamație a mucoasei unui organ (mucoasa nazală), însoțită de secreție. (< fr.
catarrhe, lat.
catarrhus, gr.
katarrhos)
catar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)catár1 (referitor la o sectă) adj. m., s. m., pl.
catári; adj. f., s. f.
catáră, pl.
catárecatar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)catár2 (simptom) s. n., pl.
catáruricatar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CATÁR, cataruri, s. n. Inflamație a mucoasei unui organ, adesea însoțită de secreție. –
Fr. catarrhe (
lat. lit. catarrhus).
catar (Dicționaru limbii românești, 1939)*catár n., pl.
urĭ (lat.
catarrhus, d. vgr.
katárrus, din
katá, în jos, și
réo, curg).
Med. Guturaĭ tare care se întinde spre gît. V.
cataroĭ.catar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)catar n.
Med. 1. scurgerea lichidului cauzat prin inflamarea unei membrane mucoase;
2. guturaiu mare.
catar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CATÁR1, cataruri, s. n. Inflamație acută sau cronică a mucoasei unui organ, adesea însoțită de secreție abundentă. — Din
fr. catarrhe, lat. catarrhus.catar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CATÁR2, -Ă, catari, -e, s. m. și
f.,
adj. (Adept) al unei secte maniheiste din Europa Apuseană în
sec. XI-XIV, care respingea ierarhia catolică, Sfintele Taine, existența purgatoriului și considera proprietatea privată ca un păcat. — Din
fr. cathare. Cf. gr. katharos.