catapulta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CATAPULTÁ, catapultez, vb. I.
Tranz. A lansa ceva cu o catapultă; a lansa un avion prin catapultă. – Din
fr. catapulter.
catapulta (Dicționar de neologisme, 1986)CATAPULTÁ vb. I. tr. A lansa ceva cu o catapultă; a lansa un avion prin catapultă. [< fr.
catapulter].
catapulta (Marele dicționar de neologisme, 2000)CATAPULTÁ vb. 1. tr. a lansa cu o catapultă (2). 2. (fam.) a trimite brusc la o oarecare distanță și cu forța; a proiecta. (< fr.
catapulter)
catapulta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)catapultá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
catapulteázăcatapulta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CATAPULTÁ, catapultez, vb. I.
Tranz. A lansa ceva cu o catapultă; a lansa un avion prin catapultă. — Din
fr. catapulter.