casetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CASÉTĂ, casete, s. f. 1. Cutie în care se păstrează bani sau mici obiecte (prețioase) sau care protejează anumite elemente ale unui sistem tehnic. ♦ Cutie de lemn sau de metal cu un perete mobil, unde se introduce placa sau filmul pe care se fotografiază.
2. Cutie anexă a camerelor de luat vederi, în interiorul căreia se află pelicula cinematografică.
3. Despărțitură a unei case
1 tipografice.
4. Anunț cu chenar, folosit la tipărirea numelor și adreselor, în anuare, cărți de telefon etc.
5. Indicație pusă, de obicei, la sfârșitul unei cărți și care cuprinde anumite date privitoare la lucrare (data culegerii, a tipăririi etc.).
6. Construcție standardizată compactă din material plastic, în care se află montată banda magnetică (subțire și îngustă). ◊
Casetă video = videocasetă.
7. (
Med.) Partea metalică a punții protetice dentare. – Din
it. cassetta, fr. cassette.