cascadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CASCÁDĂ, cascade, s. f. 1. Cădere naturală de apă pe cursul unui râu, provocată de o ruptură de pantă în profilul longitudinal al văii; cataractă. ◊
Expr. Cascadă de râs = râs zgomotos, sacadat și prelungit.
2. (
Tehn.; în sintagma)
Montaj în cascadă = model de legare a unor aparate sau mașini electrice astfel încât curentul de la intrarea unui element să fie egal cu cel de la ieșirea elementului anterior. – Din
fr. cascade.cascadă (Dicționar de neologisme, 1986)CASCÁDĂ s.f. 1. Torent de apă care cade de la o mare înălțime; cataractă. ◊
Cascadă de râs = râs sacadat și prelungit.
2. Montaj în cascadă = mod de legare a unor aparate, mașini sau circuite electrice astfel încât curentul de la intrare să fie egal cu cel de la ieșirea elementului anterior. [< fr.
cascade, cf. it.
cascata – cădere].
cascadă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CASCÁDĂ s. f. 1. cădere naturală de apă de la o mare înălțime; cataractă
2. 2. (fig.) suită de lucrări care se produc în sacade. ♦ ~ de râs = râs sacadat și prelungit; ~ de aplauze = aplauze puternice. 3. montaj în ~ = mod de legare a unor aparate, mașini sau circuite electrice astfel încât curentul de la intrare să fie egal cu cel de la ieșirea elementului anterior. ♦ succesiune de uzine hidroelectrice pe un curs de apă regularizat. 4. cădere liberă, pe sol, a unui acrobat sau cascador. (< fr.
cascade)
cascadă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CASCADĂ (‹
fr.)
s. f. 1. Cădere naturală de apă pe cursul unui rîu, fluviu sau torent provocată de o ruptură de pantă în profilul longitudinal al văii. Frecvente în regiunile calde și umede peste fostele praguri glaciare, în unitățile înalte de relief unde bancurile de roci dure alternează cu altele mai moi.
C. cu cea mai înaltă cădere de apă din lume este Angel (Venezuela, 979 m). În România cea mai înaltă
c. este Izvorul Cailor (
M-ții Rodnei, 150 m). ♦
C. de hidrocentrale = grup de centrale hidroelectrice, în componența unui sistem hidroenergetic amenajate în serie pe un curs de apă, ce pot avea sau nu lacuri proprii de acumulare. ♦
Expr. Cascadă de rîs = rîs zgomotos, sacadat și prelungit.
2. (
TEHN.)
Montaj în c. = mod de legare a unor aparate, mașini sau circuite electrice pentru a îmbunătăți factorul de putere sau pentru a modifica fără pierderi turația acestora.
cascadă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CASCÁDĂ, cascade, s. f. Torent de apă care cade cu zgomot de la o mare înălțime (pe un perete de munte). ◊
Expr. Cascadă de râs = râs zgomotos, sacadat și prelungit. –
Fr. cascade.cascadă (Dicționaru limbii românești, 1939)*cascádă f., pl.
e (fr.
cascade, d. it.
cascata, care vine d.
cascare, a cădea.). Cădere de apă din stîncă în stîncă, cataractă.
cascadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cascádă s. f.,
g.-d. art. cascádei; pl. cascádecascadă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cascadă f.
1. cădere de apă, masă de apă ce cade din stâncă în stâncă;
2. fig. succesiune neregulată:
o cascadă de vile.cascadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CASCÁDĂ, cascade, s. f. 1. Cădere naturală de apă pe cursul unui râu, provocată de o ruptură de pantă în profilul longitudinal al văii; cataractă. ◊
Expr. Cascadă de râs = râs zgomotos, sacadat și prelungit.
2. (
Tehn.; în sintagma)
Montaj în cascadă = model de legare a unor aparate sau mașini electrice astfel încât curentul de la intrarea unui element să fie egal cu cel de la ieșirea elementului anterior. — Din
fr. cascade.