cascadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CASCÁDĂ, cascade, s. f. 1. Cădere naturală de apă pe cursul unui râu, provocată de o ruptură de pantă în profilul longitudinal al văii; cataractă. ◊
Expr. Cascadă de râs = râs zgomotos, sacadat și prelungit.
2. (
Tehn.; în sintagma)
Montaj în cascadă = model de legare a unor aparate sau mașini electrice astfel încât curentul de la intrarea unui element să fie egal cu cel de la ieșirea elementului anterior. – Din
fr. cascade.