casap - explicat in DEX

casap (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CASÁP, casapi, s. m. (Reg.) Măcelar. ♦ Fig. Om crud. – Din tc. kasap.

casap (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
casáp (casápi), s. m. – Măcelar. – Mr. căsap, megl. casap. Tc. kasab, din per. hasap, cuman. casap (Șeineanu, II, 92; Meyer 177; Lokotsch 1118; Ronzevalle 134); cf. ngr. ϰασάπης, alb., bg., sb. kasap. – Der. căsăpi, vb. (a omorî, a măcelări); căsăpie, s. f. (măcelărie); casap-bașa, s. m. (căpetenie a breslei măcelarilor).

casap (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CASÁP, casapi, s. m. (Reg.) Măcelar. ♦ Fig. Om crud. – Tc. kasap.

casap (Dicționaru limbii românești, 1939)
casáp m. (turc. [d. ar.] kasab, pop. kasap). Est. Măcelar.

casap (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
casáp (reg.) s. m., pl. casápi

casap (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
casap m. Mold. măcelar: casapi dela Diu, haiduci dela Jiu POP. [Turc. KASAP].

casap (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CASÁP, casapi, s. m. (Reg.) Măcelar. ♦ Fig. Om crud. — Din tc. kasap.