casant - explicat in DEX

casant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CASÁNT, -Ă, casanți, -te, adj. Care se sparge sau se sfărâmă ușor; fragil, casabil. – Din fr. cassant.

casant (Dicționar de neologisme, 1986)
CASÁNT, -Ă adj. (Despre un material) Care se sparge, se sfărâmă ușor; fragil. [Cf. fr. cassant].

casant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CASÁNT, -Ă adj. care se sparge, se sfărâmă; fragil; casabil (1). (< fr. cassant)

casant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CASÁNT, -Ă, casanți, -te, adj. Care se sparge sau se sfărâmă ușor; fragil. – Fr. cassant.

casant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*casánt, -ă adj. (fr. cassant, d. casser. V. casez). Care se frînge, sfărămicĭos: oțelu e maĭ dur, dar și maĭ casant de cît feru [!]; sticla e casantă.

casant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
casánt adj. m., pl. casánți; f. casántă, pl. casánte

casant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CASÁNT, -Ă, casanți, -te, adj. Care se sparge sau se sfărâmă ușor; fragil, casabil. — Din fr. cassant.