carvasarà - explicat in DEX

carvasara (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARVASARÁ, carvasarale, s. f. (Înv.) Local în care se aflau instalate birourile unei vămi; birou vamal. – Din tc. kervansaray.

carvasara (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
carvasará (carvasarále), s. f. – Vamă. Tc. kervan saray, cf. fr. caravansérail (Roesler 595). – Der. carvasaragiu, s. m. (vameș). Cf. caravană.

carvasara (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARVASARÁ, carvasarale, s. f. (Înv.) Local în care se aflau instalate birourile unei vămi; birou vamal. – Tc. kervansaray.

carvasara (Dicționaru limbii românești, 1939)
carvasará f. (turc. kervan-seraĭ, d. pers. kárvân-seraĭ, han p. caravane, caravanseraĭ. V. chervan, seraĭ). Vechĭ. Casa vămiĭ. – Și cărvăsărie, chervăsărie.

carvasara (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
carvasará (înv.) s. f., art. carvasaráua, g.-d. art. carvasarálei; pl. carvasarále, art. carvasarálele

carvasara (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARVASARÁ, carvasarale, s. f. (Înv.) Local în care se aflau instalate birourile unei vămi; birou vamal. — Din tc. kervansaray.

carvasarà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
carvasarà f. odinioară, biurou vamal. [Vechiu rom. chervăsărie = turc. KERVAN SERAY, caravanseraiu, han pentru caravane (v. chervan)].