cartular (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CARTULÁR s. n. culegere de titluri (scrieri) referitoare la drepturile unei mănăstiri sau biserici. (< fr. cartulaire, lat. chartularium)
cartular (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cartulár n., pl. e, saŭ -áriŭ n. (lat. chartularium, d. chártula, dim. d. charta, cartă. V. cărturar). Culegere de acte relative la drepturile uneĭ mînăstirĭ orĭ bisericĭ catolice.
cartular (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cartular n. colecțiune de documente relative la o biserică sau mănăstire catolică.