cartel - explicat in DEX

cartel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARTÉL, carteluri, s. n. 1. Uniune monopolistă în care mai multe întreprinderi din aceeași ramură de producție încheie o convenție, stabilind prețurile, condițiile de vânzare și de aprovizionare, termenele de plată, cantitatea de mărfuri ce urmează să o producă fiecare și își împart piețele de desfacere, în vederea limitării sau eliminării concurenței. 2. Coaliție între două sau mai multe partide, organizații etc. 3. (Înv.) Convenție scrisă între state, pentru schimbul sau răscumpărarea prizonierilor. – Din fr., engl. cartel.

cartel (Dicționar de neologisme, 1986)
CARTÉL s.n. 1. (Ec.) Uniune monopolistă în cadrul căreia întreprinderile cartelate stabilesc în comun condițiile de vânzare a mărfurilor, sistemul de formare a prețurilor, repartizarea piețelor de aprovizionare și desfacere etc., fiecare dintre ele păstrându-și independența de producție și de vânzare. 2. Coaliție politică între mai multe partide. [Pl. -luri. / < fr. cartel].

cartel (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cartél (-le), s. n. – Uniune monopolistă a mai multor întreprinderi. – Var. cartelă, s. f. (bucată de hîrtie cu bonuri detașabile). It. cartello, fr. cartel. -Der. cartela, vb. (a forma un cartel).

cartel (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CARTÉL s. n. 1. uniune monopolistă în cadrul căreia întreprinderile participante stabilesc prețurile și condițiile de vânzare, termenele de plată, cantitatea de mărfuri ce urmează să o producă fiecare și își împart piețele de desfacere. 2. coaliție politică între mai multe partide, grupuri profesionale, sindicale în vederea unor acțiuni și scopuri comune. (< fr., engl. cartel)

cartel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARTÉL, carteluri, s. n. 1. Una dintre formele monopolurilor capitaliste, în care mai multe întreprinderi din aceeași ramură de producție încheie o convenție stabilind prețuri de vânzare unice și regiuni geografice de desfacere pentru fiecare în parte, în vederea eliminării concurenței și a obținerii de cât mai multe profituri. 2. (În statele burgheze) Alianță între două sau mai multe partide politice. 3. (Înv.) Convenție scrisă între state, pentru schimbul sau răscumpărarea prizonierilor. – Fr. cartel.

cartel (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cartél n., pl. e și urĭ (fr. cartel, d. it. cartello, care vine d. carta, cartă). Provocare scrisă. Convențiune, învoĭală, alianță comercială saŭ politică.

cartel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cartél (monopol, coaliție, convenție) s. n., pl. cartéluri

cartel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cartel n. 1. provocare în scris la duel; 2. convențiune pentru extrădarea mutuală a fugarilor politici; 3. asociațiune spre a aduna diferite producte de pe piețele internaționale și apoi, la un moment dat, a le desface cu prețuri urcate.

cartel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARTÉL, carteluri, s. n. 1. Uniune monopolistă în care mai multe întreprinderi din aceeași ramură de producție încheie o convenție, stabilind prețurile, condițiile de vânzare și de aprovizionare, termenele de plată, cantitatea de mărfuri ce urmează să o producă fiecare și își împart piețele de desfacere, în vederea limitării sau eliminării concurenței. 2. Coaliție între două sau mai multe partide, organizații etc. 3. (Înv.) Convenție scrisă între state, pentru schimbul sau răscumpărarea prizonierilor. — Din fr., engl. cartel.