carpenă (Dicționaru limbii românești, 1939)
cárpenă f., pl. e. Iron. Fruct de carpen. – În est -ănă, pl. ene, pop. -înă, pl. ine.
carpenă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
carpenă f. 1. rodul carpenului; 2. un fel de grâu negru (Melampyrum nemorosum).