carpen - explicat in DEX

carpen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÁRPEN, carpeni, s. m. Arbore înalt, cu frunze ovale dințate și cu flori grupate în amenți, cu lemnul tare și alb, cu dungi argintii și adâncituri pe trunchi, întrebuințat la construcții și în rotărie; cărpinar (Carpinus betulus). – Lat. carpinus.

carpen (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cárpen (cárpeni), s. m. – Arbore, cărpinar (Carpinus betulus). – Mr., megl. carpin. Lat. carpinus (Pușcariu 298; Candrea-Dens., 272; REW 1715; DAR); cf. it. carpino, carpine, fr. charme, sp., port. carpe. Der. carpenă (plantă, Melampyrum arvense); cărpeniș (var. cărpiniș), s. n. (pădure de carpeni); cărpiniță, s. f. (plantă, Carpinus duinensis); cărpănos (var. cîrpănos), adj. (înveterat; aspru, grosolan, zgîrcit), datorită rezistenței lemnului de carpen, cf. fr. se porter comme un charme și pentru der., sp. robliyo.

carpen (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CÁRPEN (lat. carpinus) s. m. Arbore din familia betulaceelor, înalt pînă la 28 m, cu frunze ovale dințate și cu flori grupate în amenți (Carpinus betulus). Lemnul c. este dens, rezistent și are o mare putere calorică. Crește în Europa și Asia Centrală.

carpen (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CARPEN, com. în jud. Dolj; 3.178 loc. (1991).

carpen (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CÁRPEN, carpeni, s. m. Arbore cu lemnul tare și alb, cu dungi argintii și adâncituri pe trunchi, întrebuințat la construcții și în rotărie (Carpinus betulus). – Lat. carpinus.

carpen (Dicționaru limbii românești, 1939)
cárpen m. (lat. cárpinus, it. cárpino și cárpine, pv. carpre, fr. charme, sp. pg. carpe). Un copac betulaceŭ de pădure (carpinus betúlus). Din lemnu luĭ, foarte întrebuințat în industrie, se fac jugurile. – În est cárpăn, enĭ, pop. cárpîn, inĭ, ca galbîn.

carpen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cárpen s. m., pl. cárpeni

carpen (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
carpen m. arbore mare din pădurile noastre, al cărui lemn e întrebuințat de rotari și la facerea jugurilor. [Lat. CARPINUS].

carpen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÁRPEN, carpeni, s. m. Arbore înalt, cu frunze ovale dințate și cu flori grupate în amenți, cu lemnul tare și alb, cu dungi argintii și adâncituri pe trunchi, întrebuințat la construcții și în rotărie; cărpinar (Carpinus betulus). — Lat. carpinus.